Această bisericuţă mai este cunoscută şi sub denumirea de bolniţa de lemn de la Agapia.
Această bisericuţă mai este cunoscută şi sub denumirea de bolniţa de lemn de la Agapia. E o biserică liniştită, în care veneau şi vin şi acum să se roage maicile mai bătrâne. Pentru că în jur a existat o incintă de lemn în care fiecare dintre acestea avea câte o chiliuţă. Din păcate, în 1992, incinta a fost mistuită de un incendiu devastator, atunci în mare primejdie de a arde aflându-se chiar şi biserica.
Biserica este construită din bârne de stejar, pe temelie de piatră. În anul 1981, din cauza degradării bârnei, aceasta a fost acoperită la exterior cu scândură vopsită, pentru a fi protejată. Acoperişul este din şiţă şi tablă. Pridvorul a fost adăugat ulterior.
Lăcaşul se remarcă prin simplitate şi graţie, eleganţa ansamblului fiind accentuată şi de cele trei turle. Forma este cruce romană cu aspect trilobat.
De-a lungul timpului, biserica a fosat restaurată integral în două rânduri: la 1854, de către Iordache Miclescu şi surorile sale, rude ale mitropolitului Sofronie Miclescu, şi în 1981, când exteriorul a fost blănit cu scândură, iar şindrila a fost schimbată.
Ca şi cealaltă biserică, şi aceasta este pictată pe interior. Prima pictură a fost realizată în 1946, de pictorul Constantin Negrescu din Roman, pe cheltuiala mitropolitului Irineu Mihălcescu. În 1981 pictura a fost refăcută de către părintele Vartolomeu Florea de la Mănăstirea Sihăstria.