Între anii 1858-1862 a restaurat în întregime biserica mare şi a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicolae Grigorescu, care a împodobit-o frumos, precum se vede până astăzi. În anul 1873 a îmbrăcat în argint icoanele din catapeteasmă, precum şi icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Iar din averea părinţilor ei a donat bisericii mai multe odoare de preţ, cruci, icoane şi veşminte. Pentru blândeţea şi înţelepciunea ei, Mitropolitul Moldovei a făcut-o stavroforă şi arhimandrită.
Schimonahia Tavefta Ursache, de la Mănăstirea Agapia († 1883)
Această schimonahie vrednică de pomenit a fost cea mai aleasă stareţă a Mănăstirii Agapia din secolul XIX.
Născută în oraşul Vaslui, din părinţi credincioşi, a fost adusă de mică la mănăstire de rudele ei şi crescută cu grijă, în frică de Dumnezeu. Apoi, deprinzând smerenia şi ascultarea de la maicile ei duhovniceşti, a fost tunsă în schima monahală şi s-a făcut mireasă lui Hristos.
La 20 ianuarie 1858, maica Tavefta Ursache este aleasă stareţă de întregul sobor al Mănăstirii Agapia, pe care o conduce cu multă chibzuinţă şi pricepere timp de 26 de ani, ca o adevărată mamă duhovnicească. Purta o deosebită grijă pentru îndeplinirea datoriilor călugăreşti şi împodobirea slujbelor bisericeşti, pentru menţinerea vieţii morale în mănăstire, prin spovedanie şi împărtăşanie deasă, prin ascultare fără cârtire şi participare regulată a întregii obşti la sfintele slujbe. Toate acestea au făcut să se întărească legătura dragostei în mănăstire şi să sporească numărul slujitoarelor lui Hristos până la 500 de suflete.
Aceeaşi grijă deosebită a avut schimonahia Tavefta şi pentru reînnoirea cea din afară a Mănăstirii Agapia. Între anii 1858-1862 a restaurat în întregime biserica mare şi a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicolae Grigorescu, care a împodobit-o frumos, precum se vede până astăzi. A refăcut, de asemenea, chiliile din incintă şi biserica Mănăstirii Agapia Veche. A organizat ateliere de covoare şi broderii, iar pentru surorile tinere a deschis şcoală de patru clase, unde învăţau citirea, scrisul, religia, istoria, tipicul şi muzica psaltică.
În anul 1873, stareţa Tavefta a îmbrăcat în argint icoanele din catapeteasmă, precum şi icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Iar din averea părinţilor ei a donat bisericii mai multe odoare de preţ, cruci, icoane şi veşminte. Pentru blândeţea şi înţelepciunea ei, Mitropolitul Moldovei a făcut-o stavroforă şi arhimandrită.
Aceasta a fost viaţa plină de dăruire şi roade duhovniceşti a stareţei Tavefta Ursache. Împlinind vârsta profeţită de psalmistul David, schimonahia Tavefta s-a strămutat la veşnicele lăcaşuri la 26 ianuarie 1883, plânsă şi regretată de obştea celor două Agapii.
(sursa: doxologia.ro)